În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Iubiți frați și surori întru Domnul!
Astăzi Sfânta Biserică prăznuiește Duminica a 2-a după Cincizecime și face pomenirea marelui plăcut al lui Dumnezeu, Sfântul Drept Ioan de Kronstadt. Pentru noi, această zi este deosebită și pentru faptul că a trecut deja prima săptămână a Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel. De obicei, prima săptămână este cea mai grea. Omul începe să se înfrâneze de la anumite bucate, se străduiește să se roage mai mult, să participe mai des la slujbele bisericii și să lupte cu obiceiurile sale rele. Dar acum primul și cel mai greu pas a fost deja făcut.
De aceea este bine să ne oprim astăzi și să ne întrebăm: ce s-a schimbat în sufletul nostru în această săptămână? Am devenit mai buni? Mai răbdători? Îi judecăm mai puțin pe cei din jur? Sau am schimbat doar mâncarea, iar inima a rămas aceeași?
Săptămâna trecută am vorbit despre faptul că cel mai important lucru în timpul postului este să nu ne „mâncăm” unii pe alții. Aceste cuvinte par simple, dar dacă privim cu atenție la viața noastră, fiecare dintre noi va vedea cât de des îi rănim pe cei din jur prin cuvintele noastre. Unul rănește prin grosolănie, altul prin judecată, altul prin ironie, iar altul prin nemulțumire permanentă. Uneori un singur cuvânt rău lasă o rană în suflet pentru mulți ani.
Sfântul Apostol Pavel îi avertiza pe creștini: „Dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.” Cât de actuale sunt aceste cuvinte și astăzi! Câte familii suferă nu din cauza sărăciei sau a bolilor, ci din lipsa dragostei și a cuvintelor bune. Câți vecini trăiesc ani întregi în vrajbă. Câte rude încetează să mai vorbească între ele din pricina unor supărări vechi.
Dar tocmai pentru vindecarea acestor boli sufletești ne-a fost dăruit postul.
Astăzi îl pomenim pe Sfântul Drept Ioan de Kronstadt. Mii de oameni veneau la el pentru ajutor. Prin rugăciunile sale se vindecau bolnavi, cei deznădăjduiți primeau putere, iar cei întristați aflau mângâiere. Oameni din toate colțurile Rusiei veneau la el, pentru că știau că Dumnezeu lucrează prin robul Său credincios.
Dar dacă privim cu atenție la viața Sfântului Ioan, vom vedea că el nu vindeca doar bolile trupești. Mai întâi de toate, el vindeca bolile sufletului. Îi învăța pe oameni pocăința, dragostea și smerenia. Îi învăța să-și vadă propriile păcate înainte de a le vedea pe ale altora. El spunea că inima omului trebuie să devină un templu al lui Dumnezeu, nu un loc al răutății, al invidiei și al mâniei.
Fraților și surorilor!
Fiecare dintre noi știe cum se luptă cu buruienile din grădină. Dacă nu sunt smulse la timp, ele cresc repede și înăbușă plantele bune. După un timp, nici nu mai poți deosebi unde era cultura bună și unde este buruiana. La fel se întâmplă și în sufletul omului.
O supărare mică se poate transforma într-o mare vrajbă. O simplă iritare poate deveni mânie permanentă. Un cuvânt rău poate distruge o prietenie de mulți ani. De aceea creștinul trebuie să vegheze asupra inimii sale așa cum un gospodar bun își îngrijește grădina.
Cât timp buruiana este mică, ea poate fi smulsă ușor. Cât timp supărarea este la început, ea poate fi iertată mai ușor. Cât timp mânia nu a pus stăpânire pe inimă, ea poate fi biruită prin rugăciune. Dar dacă lăsăm toate acestea să crească, buruienile păcatului vor umple întregul suflet.
De aceea există postul.
Postul nu este o pedeapsă și nici o povară. Postul este o clinică duhovnicească. Dumnezeu, ca un Doctor iubitor, ne oferă acest timp pentru a ne opri, a privi înăuntrul nostru și a începe vindecarea. Rugăciunea devine doctorie pentru minte. Pocăința devine doctorie pentru conștiință. Iertarea devine doctorie pentru inimă. Faptele bune devin doctorie împotriva egoismului și nepăsării.
Prima săptămână a postului a trecut deja. Dar mai este încă destul timp pentru a îndrepta ceea ce nu am reușit să îndreptăm. Dacă ne-am certat cu cineva, să ne împăcăm. Dacă am supărat pe cineva, să cerem iertare. Dacă am judecat pe cineva, să începem să ne rugăm pentru acea persoană. Dacă purtăm în suflet răni vechi, să le aducem înaintea lui Hristos, pentru că numai El poate vindeca pe deplin inima omului.
Să-l rugăm astăzi pe Sfântul Drept Ioan de Kronstadt să ne ajute și pe noi să devenim oameni sănătoși duhovnicește. Sănătatea trupească este importantă, dar și mai importantă este curăția sufletului, pacea inimii și credința vie.
Fie ca, prin rugăciunile Sfântului Drept Ioan de Kronstadt, Domnul să ne întărească în postul pe care îl continuăm. Fie ca El să ne ajute să nu ne mușcăm și să nu ne judecăm unii pe alții. Fie ca El să ne învețe să păstrăm pacea în familiile noastre, bunătatea în cuvinte și dragostea în inimile noastre. Și fie ca acest post să devină pentru fiecare dintre noi un timp al adevăratei vindecări sufletești, pentru ca să întâmpinăm praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel înnoiți, împăcați și întăriți duhovnicește.
Amin.
