Iubiți frați și surori în Hristos,
Hristos a înviat!
Astăzi, Sfânta Biserică prăznuiește Duminica Tomii, numită și Antipasca. În această zi ne amintim de arătarea Domnului nostru Iisus Hristos cel Înviat către Sfântul Apostol Toma. Când ceilalți ucenici i-au spus că L-au văzut pe Mântuitorul înviat, el nu a crezut îndată. Toma a spus că nu va crede până când nu va vedea cu ochii săi urmele cuielor și nu va pune mâna sa în coasta Domnului. După opt zile, Hristos S-a arătat din nou ucenicilor și l-a chemat pe Toma să se încredințeze. Atunci apostolul a căzut înaintea Lui și a rostit acele cuvinte mari și sfinte: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Însă Domnul i-a răspuns cu cuvinte care se adresează și nouă tuturor: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.” În aceste cuvinte se află o mare învățătură a credinței creștine. Domnul ne cheamă să avem încredere în El nu doar atunci când vedem minuni cu ochii noștri, ci și atunci când inima noastră mărturisește prezența Lui. Noi nu L-am văzut pe Hristos Cel Înviat așa cum L-au văzut apostolii, dar credem mărturiei lor, credem Sfintei Evanghelii, credem Bisericii lui Hristos și nenumăraților sfinți care, de-a lungul veacurilor, au mărturisit prin viața lor adevărul Învierii.
Nu întâmplător, astăzi am auzit în cântările bisericești aceste cuvinte minunate: „Astăzi primăvara bine mireasmă răspândește și făptura cea nouă se bucură. Astăzi se ridică încuietorile ușilor, iar necredința prietenului Toma strigă: Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Cât de apropiate sunt aceste cuvinte de viața omului simplu, care își câștigă pâinea prin muncă! Este suficient să privim în jurul nostru. Însăși natura ne propovăduiește astăzi despre Învierea lui Hristos.
Nu cu mult timp în urmă, câmpurile erau cenușii și goale, copacii fără frunze, iar pământul părea lipsit de viață. Dar a venit primăvara și totul s-a schimbat. Pajiștile au înverzit, livezile au înflorit, aerul s-a umplut de mireasmă, iar păsările cântă de dimineață până seara. Totul pare că se bucură și Îl slăvește pe Creatorul său. Așa cum spune cântarea Bisericii, astăzi primăvara bine mireasmă răspândește și întreaga făptură se veselește.
Omul de la țară înțelege foarte bine această taină. El ia un bob de grâu și îl aruncă în pământ. După un timp, sămânța dispare sub țărână și pare că moare. Dar tocmai atunci începe o viață nouă. Din acel bob răsare firul verde, apoi spicul și în cele din urmă rodul bogat. Astfel ne arată Dumnezeu în fiecare an taina Învierii. După cum sămânța moare și renaște pentru o viață nouă, tot astfel Hristos a înviat din mormânt și a biruit moartea pentru totdeauna.
Când țăranul seamănă ogorul său, el nu sapă în fiecare zi pământul ca să vadă dacă a răsărit sămânța. El crede, așteaptă și muncește. Știe că dacă Dumnezeu va trimite ploaie, soare și vreme bună, va veni și recolta. Tot astfel trebuie să trăiască și sufletul creștinului. De multe ori vrem să vedem imediat ajutorul lui Dumnezeu, să primim pe loc răspuns la rugăciunile noastre, să scăpăm repede de necazuri și boli. Dar Domnul ne învață răbdarea și încrederea. După cum agricultorul așteaptă vremea secerișului, tot astfel creștinul trebuie să aștepte cu nădejde mila lui Dumnezeu.
Sărbătoarea de astăzi ne amintește și că bucuria Învierii nu aparține doar oamenilor. Întreaga creație participă la această bucurie. Florile, copacii, păsările, râurile, câmpiile și pădurile mărturisesc înțelepciunea și iubirea Creatorului. Toată natura care ne înconjoară vorbește despre viața pe care Dumnezeu o dăruiește lumii. Iar dacă făptura necuvântătoare Își slăvește Creatorul, cu atât mai mult trebuie să-L slăvim noi, cei creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
De aceea, să nu fim asemenea lui Toma înainte de întâlnirea sa cu Hristos, șovăitor și plin de îndoieli. Să fim asemenea lui după întâlnirea cu Domnul, statornici în credință și gata să mărturisim din toată inima: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi a vieții noastre, pentru ploaie și pentru soare, pentru pâinea de pe masa noastră, pentru familiile noastre, pentru toate bucuriile și chiar pentru încercările prin care Domnul ne conduce spre mântuire.
Când privim livezile înflorite, câmpurile verzi și frumusețea primăverii, să ne amintim cuvintele cântării de astăzi: „Astăzi primăvara bine mireasmă răspândește și făptura cea nouă se bucură.” Să se bucure împreună cu întreaga creație și inimile noastre, pentru că Hristos a biruit moartea, a deschis oamenilor calea către viața veșnică și a dăruit lumii o nădejde pe care nimeni nu o poate lua.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
