În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Iubiți frați și surori întru Domnul!
Astăzi ne-am adunat în sfânta biserică pentru a slăvi cea mai mare taină a credinței noastre ortodoxe: pe Unicul Dumnezeu în Trei Persoane – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Astăzi este marele praznic al Sfintei Treimi, ziua Cincizecimii și ziua de naștere a Bisericii lui Hristos. Nu întâmplător Biserica numește această zi una dintre cele mai mari sărbători ale anului. Dacă Nașterea Domnului a descoperit lumii pe Mântuitorul, dacă Învierea lui Hristos a biruit moartea, atunci Cincizecimea a descoperit oamenilor lucrarea harului Sfântului Duh și plinătatea Noului Legământ.
Am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie și în citirile apostolice cum Domnul Și-a împlinit făgăduința. Înainte de Înălțarea Sa la cer, Domnul nostru Iisus Hristos le-a poruncit ucenicilor să nu plece din Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui. Apostolii nu înțelegeau încă pe deplin ceea ce avea să se întâmple. Erau oameni simpli – pescari, lucrători, oameni fără bogății și fără putere lumească. Dar tocmai pe ei i-a ales Domnul, pentru că lui Dumnezeu nu-I trebuie cei puternici ai lumii acesteia, ci cei curați cu inima.
Și iată că, după zece zile de la Înălțare și după cincizeci de zile de la Paști, s-a săvârșit o mare minune. Din cer s-a auzit un vuiet ca de vânt puternic, iar deasupra capetelor apostolilor s-au arătat limbi ca de foc și Sfântul Duh S-a pogorât peste ei. Atunci s-a întâmplat ceva uimitor: cei care ieri se temeau au devenit astăzi neînfricați; cei care ieri stăteau ascunși în spatele ușilor încuiate au ieșit să propovăduiască lumii întregi; cei care ieri erau oameni simpli au devenit învățători ai universului. Aceasta a făcut-o Sfântul Duh. De aceea sărbătoarea de astăzi ne amintește un adevăr foarte important: omul fără Dumnezeu este slab, iar cu Dumnezeu este capabil de lucruri mari.
Fraților și surorilor! Pentru a înțelege profunzimea acestei sărbători, să ne amintim de Vechiul Testament. Când Domnul a scos poporul lui Israel din robia Egiptului, l-a adus la Muntele Sinai. Acolo s-a arătat slava lui Dumnezeu, acolo au fost tunete și fulgere, acolo Moise a primit tablele Legii și acolo s-a încheiat Legământul dintre Dumnezeu și oameni. Domnul a dat poruncile Sale și a arătat calea vieții. Acesta a fost Vechiul Legământ.
Dar timpul a trecut, iar oamenii au încălcat mereu Legea. Ei știau ce este binele, dar adesea făceau răul. Cunoșteau poruncile, dar nu aveau puterea să le împlinească deplin. De aceea Dumnezeu, în iubirea Sa nemărginită, nu a părăsit omenirea. L-a trimis în lume pe Unul-Născut Fiul Său. Domnul Iisus Hristos a venit să mântuiască omul. El nu a venit să desființeze Legea lui Moise, ci să o împlinească. El a adus Noul Legământ – legământul iubirii, al harului și al mântuirii. Prin Cruce, prin Golgota și prin Învierea Sa, Domnul a deschis oamenilor calea spre Împărăția Cerurilor.
Dar nici aceasta nu a fost încă deplina împlinire a iconomiei dumnezeiești. Era nevoie ca Sfântul Duh să Se pogoare peste Biserică și ca harul lui Dumnezeu să înceapă să lucreze în inimile oamenilor. Tocmai aceasta s-a întâmplat în ziua Cincizecimii. De aceea sărbătoarea de astăzi poate fi numită ziua împlinirii făgăduințelor dumnezeiești. Ceea ce a fost vestit lui Moise, prorocilor și drepților Vechiului Testament și-a găsit astăzi plinătatea. Legea a fost dată prin Moise. Harul și adevărul au venit prin Domnul Iisus Hristos. Iar puterea de a trăi după acest adevăr a fost dăruită prin Sfântul Duh.
Iată de ce această sărbătoare este atât de importantă pentru fiecare creștin ortodox.
Fraților și surorilor! Dar ce este Sfânta Treime? Este cea mai mare taină a credinței noastre. Noi mărturisim un singur Dumnezeu în Trei Ipostasuri. Dumnezeu Tatăl este Creatorul fără de început al cerului și al pământului. Dumnezeu Fiul este Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit în lume pentru mântuirea noastră. Dumnezeu Duhul Sfânt este Mângâietorul, Sfințitorul și Dătătorul de viață. Cuvântul „ipostas” poate părea dificil, dar sensul său este simplu: înseamnă Persoană. Trei Persoane dumnezeiești, dar nu trei dumnezei. După cum soarele are lumină și căldură, rămânând un singur soare, tot astfel Dumnezeu este unul după ființa Sa, deși Se descoperă nouă ca Tată, Fiu și Sfânt Duh. Mintea omenească nu poate cuprinde pe deplin această taină, dar inima credincioasă o primește cu evlavie și dragoste.
Astăzi stăm într-o biserică împodobită cu verdeață. Priviți în jur: ramuri verzi, frunze tinere, iarbă proaspătă. Nu întâmplător Biserica păstrează această tradiție veche. Verdele este culoarea vieții, a speranței și a înnoirii duhovnicești. După iarna rece, pământul se acoperă din nou cu verdeață, totul prinde viață și se umple de putere. Tot astfel și sufletul omului fără Dumnezeu este asemenea unui pământ uscat. Dar când vine harul Sfântului Duh, sufletul învie. În el apar credința, dragostea, pacea și dorința de a face binele.
Deosebit de apropiată poporului nostru este tradiția aducerii în biserică a ramurilor de nuc. Frunzele largi ale nucului ne amintesc de acoperământul lui Dumnezeu. Ele par să ne umbrească, așa cum Domnul îl acoperă pe om cu mila Sa. Astăzi întreaga biserică seamănă cu o grădină a Raiului. Și aceasta este foarte simbolic, pentru că Sfântul Duh îl întoarce pe om la ceea ce s-a pierdut prin căderea în păcat. El ne întoarce la Dumnezeu și la viața veșnică.
Fraților și surorilor! Ieri Biserica a săvârșit Sâmbăta Moșilor de vară. Ne-am rugat pentru părinții, bunicii, rudele și binefăcătorii noștri, pentru toți creștinii ortodocși adormiți din veac. Dar nu trebuie să credem că pomenirea celor adormiți se face doar o dată pe an. Dragostea nu are termen. Dacă ne iubim părinții, să ne rugăm pentru ei. Dacă îi iubim pe cei apropiați, să-i pomenim. Dacă ne iubim rudele adormite, să dăm pomelnice, să facem milostenie și să aducem jertfa cea fără de sânge la Sfânta Liturghie.
De ce este atât de important? Pentru că după moarte omul nu mai poate aduce pocăință, nu-și mai poate schimba viața și nu-și mai poate îndrepta greșelile. Dar noi putem să ne rugăm pentru el, putem cere mila lui Dumnezeu și putem aduce pentru el rugăciuni și fapte bune. De aceea Biserica nu-și uită niciodată fiii adormiți și nici noi nu trebuie să-i uităm.
Astăzi mulți dintre noi își amintesc de părinți, de soți, de copii, de frați și de surori. Să ne amintim că dragostea este mai puternică decât moartea. Dragostea continuă și dincolo de hotarele vieții pământești. Rugăciunea noastră ajunge la cei care nu mai sunt lângă noi. Credem că sufletele celor adormiți se află în mâinile lui Dumnezeu. Credem că sfinții se roagă pentru întreaga lume. Credem că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil stau înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Nu întâmplător mănăstirea noastră poartă numele acestor mari Arhangheli. Arhanghelul Mihail este apărătorul credinței și biruitorul puterilor întunericului. Arhanghelul Gavriil este vestitorul mântuirii și al voii lui Dumnezeu. Ne adresăm lor în rugăciuni și le cerem mijlocirea înaintea Domnului. Dar scopul final al rugăciunii noastre este Dumnezeu Însuși: ca Domnul să ne ierte păcatele, să odihnească sufletele celor adormiți și să ne dăruiască tuturor Împărăția Cerurilor.
Iar acum, după bucuria Cincizecimii, Biserica ne amintește și de un alt lucru important. În curând începe Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. De ce a rânduit Biserica acest post după Cincizecime? Pentru că apostolii, după ce au primit pe Sfântul Duh, s-au pregătit pentru marea lor slujire prin rugăciune și înfrânare.
Postul nu este necesar lui Dumnezeu. Postul este necesar nouă. El ne ajută să ne vedem păcatele, să luptăm împotriva patimilor și să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră. Astăzi mulți sunt gata să lucreze pe câmp de dimineață până seara, să suporte căldura, oboseala și lipsurile pentru recolta viitoare. Dar suntem noi gata să lucrăm pentru sufletul nostru? Suntem gata să renunțăm la ceea ce este de prisos pentru Hristos? Suntem gata să dedicăm mai mult timp rugăciunii și citirii Sfintei Evanghelii? Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul?
A venit luna iunie. A început vara. Încep muncile câmpului, grijile și ostenelile. Dar, în mijlocul tuturor preocupărilor pământești, să ne amintim de veșnicie. Să ne amintim de Dumnezeu, de Sfânta Treime, de cei adormiți ai noștri și de postul care urmează. Să ne amintim că viața noastră pământească este doar un drum către Patria Cerească.
Iar harul Sfântului Duh, Care S-a pogorât peste apostoli în ziua Cincizecimii, să întărească pe fiecare dintre noi. Domnul să binecuvânteze casele și familiile noastre. Rugăciunile Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil să ne păzească de tot răul. Domnul să dăruiască iertare rudelor noastre adormite. Și pe toți să ne învrednicească de mântuirea cea veșnică și de bucuria Împărăției Cerurilor, unde neîncetat este slăvită Preasfânta și de Viață Făcătoarea Treime – Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Harul Cincizecimii: Sărbătoarea Troiței la Mănăstirea Ramazan
