Luna iunie este vremea muncii grele la câmp, în vii și în grădini. În sat, ziua începe devreme și se termină târziu. Omul obosește din cauza căldurii și a muncii, dar tocmai atunci simte cel mai mult nevoia de ajutorul lui Dumnezeu, de sănătate și de sprijin sufletesc. De aceea, Biserica a învățat întotdeauna că, pe lângă grija pentru munca pământească, omul trebuie să aibă grijă și de sufletul său.
Una dintre cele mai importante Taine ale Bisericii Ortodoxe este Sfântul Maslu. Nu este doar un obicei „pentru sănătate”, ci o Taină sfântă, întemeiată încă de sfinții apostoli. În Epistola Sfântului Apostol Iacov se spune: „Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.”
În timpul Sfântului Maslu se citesc șapte Apostole, șapte Evanghelii și șapte rugăciuni speciale. Prin ele, Biserica se roagă lui Dumnezeu să dăruiască omului iertarea păcatelor, liniște sufletească și vindecare trupească. Ungerea cu untdelemnul sfințit este semnul milei și harului lui Dumnezeu. Din cele mai vechi timpuri, untdelemnul a fost simbol al vindecării, al păcii și al binecuvântării dumnezeiești.
Este foarte important ca omul să se pregătească înainte de a participa la această Taină. Nu întâmplător Sfântul Maslu se săvârșește cel mai des în timpul posturilor. Postul îl ajută pe om să se curețe trupește și sufletește, să se smerească și să-și îndrepte gândurile către Dumnezeu. Atunci când omul postește, se roagă și încearcă să trăiască creștinește, primește mai vrednic harul lui Dumnezeu.
Tradiția ortodoxă învață că la fiecare Taină trebuie să venim cu inimă curată. Aceasta înseamnă să ne împăcăm cu aproapele nostru, să lăsăm deoparte ura și invidia, să cerem iertare și să ne pocăim pentru păcatele noastre. Sfântul Maslu nu este o lucrare magică, ci întâlnirea omului cu mila lui Dumnezeu prin credință și rugăciune.
Strămoșii noștri au înțeles bine importanța acestor rânduieli duhovnicești. Deși viața lor era mult mai grea decât a noastră, ei țineau posturile, mergeau la biserică și participau la Sfintele Taine cu evlavie și frică de Dumnezeu. Munceau din greu la câmp fără mijloacele și ușurințele de astăzi, dar, în ciuda oboselii, găseau timp și putere pentru rugăciune și viață duhovnicească.
Astăzi omul se justifică adesea prin lipsa timpului și prin oboseală. Însă exemplul bătrânilor ne arată că acolo unde există credință există și dorința de a urma calea lui Dumnezeu. Ei trăiau cu gândul că fără ajutorul lui Dumnezeu nici munca nu este binecuvântată și nici casa nu poate avea adevărata pace.
De aceea și astăzi este important să păstrăm tradițiile ortodoxe nu din obișnuință, ci cu înțelegere și recunoștință. Bunicii și străbunicii noștri ne-au lăsat nu doar pământ și case, ci și credința care a sprijinit poporul nostru în vremuri grele. După învățătura creștină, ei se roagă pentru noi înaintea lui Dumnezeu și se bucură atunci când urmașii lor nu uită Biserica și tradițiile creștine.
Sfântul Maslu rămâne și astăzi izvor de putere sufletească, speranță și mângâiere pentru fiecare credincios. El ne amintește că, oricât de grea ar fi viața, omul nu este singur atunci când trăiește cu credință, rugăciune și nădejde în Dumnezeu.
