În această zi de joi, 2 iulie 2026, Biserica Ortodoxă ne cheamă la o profundă meditație și unire în rugăciune, prăznuind miercuri în Săptămâna a 5-a după Rusalii. Această zi adună laolaltă pomenirea unuia dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului, a primului Patriarh al Moscovei, a marilor pustnici ai vechimii și, în mod cu totul deosebit, a doi uriași stâlpi ai Ortodoxiei din timpurile mai noi: Sfântul Ioan Maximovici și Cuviosul Paisie de la Hilandar. Astăzi cinstim memoria Sfântului Apostol Iuda Iacovleul, a Sfântului Ierarh Iov, primul Patriarh al Moscovei, a Cuviosului Varlaam de la Vaga, a Sfântului Mucenic Zosima și a Cuvioșilor Paisie cel Mare și Ioan Pustnicul.
Sfântul Ierarh Ioan Maximovici — Făcătorul de minuni al timpurilor noastre
Un loc central și plin de o adâncă evlavie în această zi îl ocupă pomenirea Sfântului Ierarh Ioan (Maximovici), Arhiepiscopul de Shanghai și San Francisco, trecut la Domnul în anul 1966. El este recunoscut în întreaga lume creștină ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți și făcători de minuni ai secolului al XX-lea.
Sfântul Ioan a purtat o rânduială de viață care depășea puterile omenești obișnuite. Timp de mai bine de 40 de ani, din momentul tunderii sale în monahism, el nu s-a mai întins niciodată pe pat pentru a dormi. Se odihnea doar câteva ore pe noapte, stând pe un scaun sau îngenuncheat în fața sfintelor icoane. A postit aspru, mâncând doar o dată pe zi, după apusul soarelui.
Oriunde l-a dus ascultarea bisericească — în Serbia, la Shanghai, în Europa Occidentală sau la San Francisco —, Sfântul Ioan a fost tatăl celor orfani și ocrotitorul celor săraci. În Shanghai, el a întemeiat un mare orfemat, salvând sute de copii de pe străzi. Mergea desculț pe străzi, dăruindu-și hainele și încălțămintea celor nevoiași, și vizita zilnic spitalele, aducând tămăduire celor aflați pe patul de moarte.
Domnul l-a înzestrat cu darul străpunderii timpului și al spațiului. Sfântul Ioan cunoștea gândurile oamenilor și apărea în mod minunat acolo unde cineva îl chema în ajutor cu disperare. Chiar și după trecerea sa la Domnul, moaștele sale rămase neputrezite în San Francisco continuă să fie un izvor nesecat de minuni și vindecări de cancer și alte boli incurabile.
Cuviosul Paisie de la Hilandar — Trezitorul conștiinței și luminătorul neamului
O altă figură luminoasă prăznuită astăzi este Sfântul Cuvios Paisie de la Hilandar (Afonitul), un mare sfânt și învățat bulgar din secolul al XVIII-lea, a cărui lucrare a schimbat destinele unui întreg popor.
Născut în anul 1722, el s-a retras de tânăr la Sfântul Munte Athos, viețuind mai întâi la Mănăstirea Hilandar și apoi la Zografu. Într-o epocă în care poporul său se afla sub o dublă asuprire — politică din partea Imperiului Otoman și culturală —, Cuviosul Paisie a înțeles că salvarea unui neam pornește de la păstrarea credinței ortodoxe și a memoriei istorice.
Cu mari eforturi și măcinat de boli, el a cercetat arhivele mănăstirilor athonite și a scris în anul 1762 celebra lucrare „Istoria slavono-bulgară”. Această carte, scrisă într-un limbaj simplu, dar plin de foc duhovnicesc, a fost copiată de mână și răspândită în taină din sat în sat. Ea a redeșteptat conștiința creștină și națională, amintind oamenilor de sfinții, cnejii și ierarhii din vechime. Cuviosul Paisie a îmbinat perfect asceza monastică de la Athos cu misiunea de apostolat în lume, arătând că adevărata cultură trebuie să fie întotdeauna ancorată în dragostea de Dumnezeu și de aproapele.
Sfinții din vechime și marii asceți ai pustiei
În această zi, Biserica aduce o deosebită laudă și sfinților din primele veacuri. Îl cinstim pe Sfântul Apostol Iuda Iacovleul, numit și Levi sau Tadeu, fratele după trup al Domnului (fiul Sfântului Iosif Logodnicul din prima sa căsătorie), cel care a scris o Epistolă Sobornicească inclusă în Noul Testament și a primit moarte mucenicească în Armenia. De asemenea, este pomenit Sfântul Iov, primul Patriarh al întregii Rusii (secolul al XVII-lea), care a îndurat cu demnitate și rugăciune exilul în timpurile tulburi.
Din adâncul istoriei monahale, sunt cinstiți marii pustnici: Cuviosul Paisie cel Mare (secolul al V-lea), un uriaș al pustiei Egiptului, cel care s-a învrednicit să Îl vadă pe Mântuitorul Hristos și să-I spele picioarele, și Cuviosul Ioan Pustnicul din Palestina. Din pământurile nordice este pomenit Cuviosul Varlaam de la Vaga, un cneaz bogat care a lăsat toate funcțiile pământești pentru a îmbrăca haina smereniei monahale.
Sensul duhovnicesc al zilei
Joi în Săptămâna a 5-a după Rusalii le amintește credincioșilor că drumul vieții creștine este imposibil fără o muncă duhovnicească permanentă. Sfinții din diferite epoci și popoare mărturisesc că sfințenia se atinge prin credincioșie față de Dumnezeu, prin rugăciune, pocăință și dragoste de aproapele.
Fiecare zi din cursul anului bisericesc ne oferă ocazia de a ne opri din grijile zilnice, de a acorda mai multă atenție vieții interioare și de a face încă un pas către Dumnezeu. Pilda de asceză extremă a Sfântului Ioan Maximovici, râvna cărturărească și apostolică a Cuviosului Paisie de la Hilandar, alături de înțelepciunea sfinților din vechime, ne amintesc că adevărata putere a omului nu stă în realizările exterioare, ci în credința vie, în milostenie și în atașamentul față de calea duhovnicească aleasă.
