În ținuturile de nord ale Basarabiei, printre câmpurile liniștite și dealurile ținutului Rîșcani, se află satul Rămăzan — o așezare mică, dar pătrunsă de vechea evlavie țărănească. Aici, departe de zgomotul lumii, Domnul a binevoit să ridice o mănăstire în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, devenită lumină duhovnicească pentru multe suflete.

Istoria mănăstirii nu coboară în adâncul veacurilor, însă însăși esența ei este pătrunsă de duhul vechii nevoințe ortodoxe. Ea nu s-a născut din slavă omenească și nici din poruncă de stat, ci din jertfa inimii și din credința oamenilor simpli, care au păstrat dragostea pentru Hristos în deceniile de ateism.

Istoria mănăstirii

După căderea regimului ateu, în anul 1991 în Moldova a început renașterea treptată a vieții bisericești. Oamenii au început din nou să caute calea spre biserică, iar sfintele locașuri uitate au început să se ridice din ruină. În această perioadă, familia binecredinciosului creștin Anatolie Isaac a luat o hotărâre de mare însemnătate — să dăruiască pământul și casa părintească pentru zidirea unei biserici a lui Dumnezeu. Părinții lui Anatolie încă din timpul vieții doreau ca în locul casei lor să se săvârșească neîncetat rugăciune. După trecerea lor la Domnul, această dorință binecuvântată a fost împlinită.

Astfel a fost pusă temelia viitoarei mănăstiri.

Mult timp locul a rămas doar într-o liniștită așteptare a viitoarei construcții, însă Domnul, la vremea Sa, a binecuvântat începutul lucrărilor. În anul 2009 a început ridicarea primei biserici. La construcție au participat autoritățile raionale, primăria, locuitorii satelor vecine și numeroși binefăcători. Dar mai ales s-au ostenit chiar locuitorii satului Rămăzan, deoarece până atunci în satul lor nu existase niciodată o biserică ortodoxă proprie. Pentru mulți, această construcție a devenit lucrarea întregii vieți și împlinirea unui vis moștenit de la strămoși.

Sub îndrumarea duhovnicească a arhimandritului Irineu (Timofte), mănăstirea a început treptat să capete chipul ei de astăzi. În ciuda numeroaselor greutăți, a lipsei de mijloace și a condițiilor grele, lucrările nu au încetat. Oamenii aduceau fiecare ce putea: unii — materiale de construcție, alții — bani, iar alții — propria muncă și rugăciune.

După trei ani de osteneli stăruitoare, la 16 octombrie 2011 a avut loc marea sfințire a bisericii în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Rânduiala sfințirii a fost săvârșită în prezența unui mare număr de clerici și credincioși. În acea zi, pentru prima dată deasupra satului a răsunat clopotul noii biserici, iar sub bolțile ei s-a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Pentru locuitorii Rămăzanului aceasta a devenit un eveniment istoric — ziua renașterii duhovnicești a satului lor.

Cu timpul, în jurul bisericii a început să se formeze viața monahală. Mănăstirea a fost întemeiată la marginea satului, în mijlocul unei naturi pitorești, potrivite pentru rugăciune, liniște și pocăință. Treptat, aici au început să vină pelerini nu doar din diferite colțuri ale Moldovei, ci și din alte țări.

O faimă deosebită mănăstirea a dobândit-o datorită rugăciunilor Sfântului Vasile cel Mare pentru cei aflați în suferințe și boli. În fiecare sâmbătă și duminică, părintele Irineu săvârșește slujbe speciale, la care vin oameni ce caută ajutor duhovnicesc, vindecare și întărire în credință.

VIAȚA ACTUALĂ A MĂNĂSTIRII

Se ridică un nou corp de chilii pentru obște.

Îngrijirea curții mănăstirii.

Se extinde trapeza pentru pelerini și enoriași.

Rugăciune, liturghie, tipic monahal.

Lumânări, tămâie și toate cele necesare.

Cu mare evlavie sunt păstrate în mănăstire sfinte moaște: părticele din moaștele celor patruzeci de mucenici din Sevastia, ale Sfântului Luca al Crimeii, precum și ale mucenicilor bulgari care au pătimit pentru Ortodoxie. Aceste sfințenii au devenit izvor de mângâiere și sprijin duhovnicesc pentru mulți credincioși.

În prezent, mănăstirea continuă să se dezvolte activ. Se construiește un nou corp de chilii pentru obște, se amenajează teritoriul și se extinde trapeza pentru numeroșii pelerini. Totuși, înainte mai rămâne multă muncă. Mănăstirea are nevoie de mijloace pentru împodobirea interioară a bisericii, procurarea obiectelor de cult, a veșmintelor bisericești, icoanelor și literaturii duhovnicești.

În ciuda tinereții sale, Mănăstirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a devenit deja un loc deosebit de mângâiere duhovnicească pentru mulți oameni. Istoria ei este o mărturie vie că credința ortodoxă pe pământul Basarabiei nu s-a stins, ci, trecând prin anii prigoanei și uitării, renaște din nou prin puterea lui Dumnezeu și jertfelnicia inimilor credincioase.

Și cât timp între zidurile acestei mănăstiri se înalță rugăciune, cât timp răsună clopotul mănăstiresc și se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie — rămâne vie nădejdea că Domnul nu va părăsi acest pământ și va păstra Sfânta Sa Ortodoxie în veci.

Mănăstirea există prin osteneala obștii, rugăciunile credincioșilor și mila lui Dumnezeu.
Fiecare ajutor adus mănăstirii este înscris cu recunoștință în cronica sfintei mănăstiri.

Noutăți, fotografii și viața mănăstirii.